Cum am condamnat comunismul


Sorin Adam Matei are vorba aia pe site, care pe mine ma amuza de fiecare data, „stim, avem opinii”. Cam asa as putea sa spun si eu in cazul de fata. Am invatat destule despre Romania populara/socialista/comunista incit sa imi permit unele opinii. Nu am sa o fac. Cum nu am sa comentez nici cele intamplate azi (e ieri deja) in Parlament.

Voi spune doar citeva lucruri:

M-am saturat de provincie

Aceea in care sunt tras inapoi de oameni precum Corneliu Vadim Tudor care incearca cu disperare sa apere romanismul urit si fals in care s-au format si de pe urma caruia a profitat. Nu am nimic de’a face cu traumele din 2006 ale unei generatii care apara cu disperare ideologii pierzatoare, hranite cu jumatatzi de adevaruri. Care i-a cules din istorie pe Burebista, Vlad Tzepesh, Mihai Viteazul si pe pashoptishti si i-a inrolat la carutza schioapa a justificarilor propriei existentze falimentare. O generatzie care a deschis ochii si a aderat fara discernamint la national-comunism din ruinele caruia isi trage seva de un verde urit mirositor.

M-am saturat de provincie

Aceea a tripletei Liiceanu/Plesu/ Patapievici care isi ascunde mediocritatea in spatele misiunii. Nu am nevoie de recursul la Romania interbelica pentru a avea un oarecare respect de sine. Nici eu si nici cei care imi sunt apropiatzi. Nu imi pasa de Noica si nici de Paltinish. Nu vreau si nici nu pot sa ma simt etern vinovat de eshecul si frustrarile generatziilor care au fost inaintea mea. Nu ma pot simtzi solidar cu vedete culturale a caror opera are nevoie de bani publici pentru a fi publicata in strainatate. Nu pot sa simt compasiune pentru eshecurile lor. Cu toata simpatia de care sunt in stare, dar nu pot!

Imi este suficient

Sa imi culeg informatiile singur. Sa pot citi de literatura tinind cont mai mult de parerile prietenilor mei decit cea a lui Nicolae Manolescu. Sa imi aleg muzica ignorind senin orice sursa de informatie din Romania. Sa imi pot permite opinii fara analishti platiti de oligarhi care considera pasta de dintzi un moft. Pentru mine comunismul a murit atunci cind mi-am dat seama ca pot face aceste citeva lucruri. Nu degeaba Time m-a declarat „person of the year”.

Disclaimer: City Limits este un blog colectiv la care au contribuit pina acum 3 persoane in afara de sus-semnatul. Opiniile exprimate apartin in exclusivitate fiecarui autor in parte si nu ii angajeaza in nici un fel pe ceilalti.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Bucharest Republic, Events, Politics and related. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

13 răspunsuri la Cum am condamnat comunismul

  1. Un trecator zice:

    Poti sa-ti bagi discliamer-ul in domnul fund!

  2. titi p zice:

    ca bine-i zici!

  3. Un trecator zice:

    “Ce frumoasa este viata / cand nu te apuca greata…”

    Astazi este ziua in care am eu esuat. Sau, altfel spus, ziua in care nenorocitii, idiotii si ignorantii au ras. Eu nu am ras. In schimb, am privit si nu am avut nici o reactie. Mi-a trecut, though, o crampa de rusine prin obraz vazandu-i, langa circul din Parlament, veniti din istorie, pe Regele Mihai, Lech Walesa sau pe Vaclav Havel.

    Dar, una peste alta, m-am trezit ca nu imi pasa. M-am trezit ca nu imi mai pasa daca este condamnat comunismul, ca nu imi mai pasa daca o sa existe o lege a lustratiei, ca nu imi pasa daca nenorocitii or sa fie scosi din circuitul public si aruncati in penalitate. Nu m-am prins nici care este simbolistica raportului comisiei.

    Oricat de tare s-ar ofusca moralistii, eu cred ca este prea tarziu pentru noi. O noua generatie crescuta pe bazele unei morale a ticalosiei s-a asezat in punctele cheie ale sistemului. Elitele si-au bagat nasul in propriul cur si latra unele la altele sau la luna.

    Cartile au fost facute, societatea si-a ales – gresit sau nu – o directie. Ce o sa fie de acum inainte? O sa mergem mai departe inertial, dusi de vremuri ca si pana acum. Mincinosii or sa-si urle “adevarul” si, se stie, o minciuna repetata cu multa convingere, se imbraca in adevar. Hotii or sa scape neprinsi pentru ca bratul lung al legii nu este bun decat la scarpinat curul democratiei originale romanesti.

    Viata marunta merge mai departe si, iertare, viata marunta este cea care conteaza. Atata timp cat Importantul nu intervine direct in contidianul personal, discutiile despre simboluri raman discutii despre simboluri.

  4. filip zice:

    Ba nicidecum, dragul meu trecător. Dacă tot te-a trecut „o crampă de ruşine” nu te mai minţi că nu-ţi pasă. Iar viaţa măruntă nu creşte într-un pom în vârf de munte, creşte între ceilalţi. De-aia tre’ s-o facem cumva respirabilă.

  5. Un trecator zice:

    Respirabila? Asta spuneam si eu. Acum, din pacate, doar cercul inchis al familiei sau al „familiei sociale” iti mai poate oferi curatenia de care ai nevoie.

    Si da-mi voie sa-ti amintesc o reactie: „Imi bag pula, ma car! Nu mai e de stat in tara asta!”.

    Din aceeasi categorie face parte si refuzul ultimei farame de bun-simt de mai mai reactiona la jegul uman care iese la suprafata prin Parlament sau pe aiurea. Pur si simplu, incetezi sa mai ai reactie, un sistem automat de shutdown la eroare de logica se porneste si te intorci catre sine.

    Asta o sa fie foarte-foarte vizibil la alegerile de la anu’, cand oamenii simpli or sa loveasca cu „m-am saturat”-ul in educatia civica.

  6. Viva la revolucion! După ce-i batem pe elitiştii bărboşi ca Pleşu desfiinţăm şi diacriticele, OK?

  7. jaunetom zice:

    Iar opozitia o trimitem in mina sa scrie pe intuneric programe cu diacritice in Linux si sa asculte Jethro Tull pina la extenuare.

  8. irina zice:

    Pacat! dincolo de libertatea fiecaruia si de atitudinea etern revoltata a generatiei „tranzitorii” (de unde si indecisa) nu poti nega valoarea unor oameni. Iar cand spun „valoare” nu ma gandesc la sensul gaunos al cliseului „cutarescu a fost un mare om, o valoare nationala, ce sa mai!” Ci ma gandesc la oameni care stiu sa expuna, sa argumenteze, sa citeze, sa polemizeze, sa creeze si, culmea, sa aiba de foarte multe ori si bun simt. E vorba de cei numiti „provinciali” in sarcasticul tau comentariu. Daca Bucuresti e Mahalaua, atunci da, u’r right! (subscriam eu in engleza de balta/de mess)

  9. Un trecator zice:

    Irina, generatia „tranzitorie” pe care care o cunosc eu, nu este deloc indecisa. Stie destul de bine ce vrea. Vrea, printre altele, sa fie lasata in pace. Vrea ca relicvele care contruiesc viitorul sa dispara. Generatia cu pricina este, though, revoltata de atitudinea „incremenita in proiect” a oamenilor de valoare despe care vorbesti tu.

    Cat despre provincialismul capabil „sa expuna, sa argumenteze, sa citeze, sa polemizeze, sa creeze”… Well, ma indoiesc ca a vorbit cineva despre el.

    Reciteste textul, reconsidera contextul in care „provincialismul” apare si hai la o plimbare in Parcul Carol. 😀 hi hi

    Ah, si daca tot a aparut in discutie o Provincie plina cu oameni extraordinari (Cluj, Brasov, Oradea samd – in general dincolo de Carpati apar dureri de masele cand vine vorba de Bucuresti) da-mi voie sa te intreb: oare este dureros cand Bucurestiul este departe? Te intreb pentru ca aud prea multi ardeleni/banateni cum se vaita.

  10. jaunetom zice:

    Irina, despre care provinciali vorbesti? Sunt doua categorii enuntate mai sus.
    Nu sunt foarte convins ca ai intzeles despre care provincie vorbeam.

    Pentru a expune (sic), argumenta, cita, polemiza etc e suficient un IQ mediu si citeva lecturi suplimentare in vacantza de vara. Cit despre bunul simtz, asta se invatza foarte devreme. Uneori chiar inainte ca subiectul sa se mute in Bucuresti 😀

    Imi dai senzatia ca dai vina pe Mahala (cu M, cu scrii tu) pentru esecul generatiei de dinaintea noastra. Nu blocurile, nu cartierul Berceni si nici Piatza Romana sunt de vina pentru ipocrizie, inadecvare si cabotinism.

  11. irina zice:

    Trecatorulek,
    „m-am saturat de provincie (…) aceea a tripletei Plesu/Liiceanu/Patapievici…” Asta ca sa lamurim cu „provincia” care ii apartine autorului. Cat despre Parcul Carol….hm, ma mai duc pe-acolo la urmatorul concert 🙂

  12. jaunetom zice:

    Sa stii ca glumea atunci cind ti-a propus o plimbare in Parcul Carol 🙂

    Cit despre provincie si provinciali, forget about it.

  13. Un trecator zice:

    Irina, dupa cum se vede „diavolul” se face ca ploua, asa ca am sa imi iau peruca de avocat inca o data: cred (nu bag mana in foc nici pentru mine) ca autorul se refera la abordarea provinciala a Prezentului de catre elita in cauza. Na! Adanca! Te asteptai la asa intorsatura din boton?

    „Cit despre provincie si provinciali, forget about it.”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s