City Limits SpeciaL: the beautiful 90's


Dictionar de luat cu mine cind am sa joc in „Back to the future, episodul Been there/done that „

Punker aberant – eticheta mi-a fost aplicata in 1995 undeva la peste 1500 de metri altitudine de catre un individ un pic surescitat. Dar eu eram nevinovat. Tricoul de pe mine insa…

Piercing – habar nu aveam in 1993 ca asa se numesc gaurile din urechi pe care mi le faceam cu acul de siguranta

Melos -revista muzicala romaneasca. Nemaipomenit de proasta dar cu multe postere. Pentru informatie cumparam ceva care se numea PR&S

Tradat si cu busola furata – asa m-am simtit in primavara lui 93, cind Dave Gahan a aparut la tv slab, nebarbierit , cu plete si urlind, ca un sinucigas care s-a razgandit prea tirziu.

Out of this world – Cobain cintind Pennyroyal Tea, duminica noaptea pe la unu, in 1994, la citeva luni dupa ce nu s-a razgindit cu privirea la intrarea in Club27

Obsessive – Lipstick Traces la radio 21 prin 1995 (ring a bell, anybody? guess not, huh?). Amestec halucinant de grunge, post-punk, comentariu social si clipuri audio din filmele lui Oliver Stone. Totul dupa 11 noaptea.

HRP – Pronuntat hashrepe. Numele lui Horia Roman Patapievici rostit prin 96 de un ascultator la Lipstick Traces. Cam in aceeasi vreme politicele Patapieviciului m-au convins ca incrincenarea isi are rostul ei.

Walkman -prin 90 sau 91 am avut unul. A doua caseta cumparata a fost Violatorul lu’ DM. Prima era Roxette cu Joyride. Hello, you fool…..

Personal Anthem – Cintece care guverneaza domenii private infiintate in the 90’s. Sunt mii. Suds and Soda/Blew/Happiest Girl/Drive/Animal Nitrate/Killing in the name of/Zero/Common people/Creep by STP/Govinda/Milk/21st century digital boy/Love Spreads/Mr Jones/Sex and Candy/Live Forever/Doll parts/Estranged/Pass the vibes/Glycerine and on and on

Liberté Toujours -sloganul nefericit ales de Gauloises Blondes la inceputul epocii smoking ban-urilor. Prima tigara fumata pe 14 Septembrie 1992 era GB.

I wanted be in their shoes – Ingo, Enrico si, de ce nu, Rebecca de Ruvo. (MTV Europe presenters in the good old days)

Eu la ce liceu sunt? – intrebare pe care mi-o puneam din cind in cind in vacanta de iarna din 1994 cind m-au mutat de la x la y din motive independente de vointa mea.

De ce tocmai creta? – alta intrebare care a aparut dupa ce am aflat raspunsul la prima. substanta respectiva era folosita cu insistenta de doua dintre colegele mele pe post de lollypop. Niciodata nu am aflat de ce.

Guldenburg – mostenirea familiei asteia la TVR. Eram fan declarat. Achim Lauritzen my favourite 90’s bad guy. Dap, recunosc ma uitam si la Mala Mujer (dr Jeckyl si Mr Hyde in varianta feminina sud-americana si plingacioasa). Astazi daca ma intreaba cineva de serialul asta pretind ca era vorba de o experienta culturala in sensul cel mai liberal cu putinta.

You and me together, baby-love i’ll leave you never – din soundtrack-ul Cool as Ice, probabil cel mai prost film din istorie. Caramizile din freza lui Nicu au devenit brusc si mai ridicole. Ulterior Nicu a disparut cu tot cu caramizi si paltonul de care era teribil de mindru.

Pasta de dinti pe clanta – A descoperit unul dintre colegii mei de camera in ultima tabara scolara in care am fost. Era 1992.

I wouldn’t missed it for the world-noaptea in care Conventia a cistigat alegerile in 1996. It was history in the making.

Newsweek – nici acum nu pricep de unde aveam bani prin 95/96 sa mi’o cumpar aproape saptaminal

Undeva pe linga Sincai – in felul asta vag dadeam indicatii oricui se trezea ca ar vrea sa mearga in Propaganda. Nu prea vroiam sa ajunga nimeni acolo. Un bar mic si funky, cu muzica potrivita nu trebuia sa fie aglomerat. S-a intimplat in cele din urma.

Jurnal – al lui Sebastian, nu al meu. No comment.

Car thief? – nu sunt foarte sigur. de nenumarate ori ne plimbam noaptea cu o masina care nu era a noastra. era vorba de aceeasi masina in fiecare seara. Cu o singura exceptie masina era, de fiecare data, la locul ei pina la 5 dimineata

311 – formatia cu numele asta era intotdeauna de preferat autobuzului omonim

La mare – i hated it. however in fiecare an ajungeam acolo. uneori de mai multe ori intr-o vara. inca mai fac chestia asta

La munte – o iesire era oricind binevenita as long as you didn’t want me to climb on the fucking rock. de fiecare data sfirseam intr-o camera mare, vag luminata care ne facea sa aratam ca propriile fantome. the doors, the girls and the booze. invocarea spiritelor in virf de munte – a once in a lifetime experience. Much like the 90’s.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Bucharest Republic, City Limits SpeciaL și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

17 răspunsuri la City Limits SpeciaL: the beautiful 90's

  1. Rov zice:

    Pop culture din anii ’90! Arrrrgghh… Iar?!

    Eu imi aduc aminte ca in anii 90 eram atat de disperata sa vad desene animate, incat ajunsesem in liceu, mai aveam un pic si-l terminam si inca stiam tot ce misca in materie! Degeaba spune Radiocap ca nu ma crede cand spun ca eu am fost in afara curentului pop, or whatever! Si acum, la 28 de ani pot sa povestesc ce s-a intamplat intre Sandy Bell si Mark, intre Clementine si raii de Boris si Vanda, sau intre Candy si Anthony [fie-i tarana usoara] si dupa doliu, intre ea si Terry! Cum a evoluat intriga, cate piedici au avut in calea iubirilor lor! Cum am plans in hohote de nervi ca Sandy Bell era in autobuz si Mark mergea pe sosea, pe langa autobuz, iar ei ii era atat de dor de el, incat se uita pierduta pe geam si NU L-A VAZUT! OMG! Aventurierii spatiului, Voltron, Testoasele Ninja! That was sweet freedom for me, man! To watch cartoons!

    Muzica? Cel mai dur contact cu muzica il aveam in tabere, cand mergeam volens-nolens grup la discoteca. Geez! Eram moarta de rusine, nu stiam cum sa ma fofilez mai repede, pe unde sa ies, eram o urata cu ochelari, ce cautam eu acolo?! Ma enerva iremediabil cam orice fel de muzica. Pana am auzit „oh, Carol” al lui Neil Sedaka. Primele cuvinte englezesti le-am invatat din cantecul asta.

    Heh… I guess I was a child for a long time. Nu-i bai, ca cica acum am minte de adolescenta. E bine, e foarte bine. Cand ies la pensie voi fi o juna in floarea varstei… : D

  2. radiocap zice:

    Păi, Rov dear, desenele astea nu tot cultură pop sunt? Zău aşa!

  3. Rov zice:

    Really? /:)

    So… I AM like everybody else!?

    Coooooool! 😀

  4. radiocap zice:

    Yeap, pretty much afraid so. You were just a closet case anyway.

  5. Rov zice:

    Apropo de desene animate, de closet [as in „sklleton in the closet”] si de lucruri placute… Azi am vazut Corpse Bride… 😡

    Supeeeeeer!

  6. Rov zice:

    : x -> love it!

  7. radiocap zice:

    Da si nu prea. Nu tin cu tot dinadinsul sa-ti stric cheful, dar Corpse Bride e o idee misto expediata prost: doar desenele (carevasazica tehnicaraia) mai scot calcaiele din noroi. Parerea mea! Tim Burton mai sanatos gasesti in Charlie si fabrica de ciocolata sau – my personal favourite – Legenda calaretului fara cap. Plus, fireste, Edward Scissorhands. Cre’ ca mi s-a cam paradit feng shui-ul: nu prea sunt de acord cu nimeni in ultima vreme 🙂

  8. haruki zice:

    de acord cu tine in ce priveste Corpse Bride …still, afisul filmului este interesant!!

  9. Rov zice:

    Mie mi-a placut muzicaaaaaa people! M-a facut sa ma gandesc numai la Dans Macabru al lui Saint-Saens! Uuuuu… Clavecinul ala care parca era un personaj nevazut! Si densenele, in sine [tehnicaraia, cum ziceti voi]. Ei, povestea e destul de previzibila, admit. Dar the whole thing SOUNDS magnificent.

    Tim Burton? Pai si de Big Fish, ce ziceti, mai, oameni buni? Il treceti cu vederea? Ma gandesc foarte des la filmul asta, pentru ca trec deseori pe bd. Ghica Tei, unde se afla agatate de niste fire, in aer, 2 perechi de tenisi. Just like in that movie. :))

    Pe Edward si Charlie i-am vazut, dar legenda calaretului is still to come towards me.

  10. radiocap zice:

    Haruki, afisul e o poveste in sine 🙂

    Rov: da, muzica kicks ass (da’ tu zisei „am VAZUT Corpse Bride, nu am AUZIT filmu’. Vezi? Te-am avertizat ca mi-s fussy…). De Big Fish nu zic nimic. Orice film cu Ewan McGregor ma transforma intr-o pustoaica acneica in care duduie hormonii, asa ca sper din toata inima sa nu-l fenteze cumva Sergiu Nicolaescu sa joace intr-una dintre catastrofele lui.

  11. Rov zice:

    Hue hue hue. You – funny!

  12. i’auzi… PR&S, candva VP&R, VP&S si VND… ce vremuri, pe cand aspiram la debut :))

  13. a, da, luam si Melosul… si mai erau niste fituici de unica, hai, dubla aparitie… pe unele le mai am in pod, intr’o sacosa de rafie, din cele de se ducea lumea la Stambul cu ele, lipita, pe la gauri, cu scotch bej/crem lat

    ce zici, facem o serata de lectura din foi muzicale d’anţărţ?

  14. jaunetom zice:

    facem. pana mea, trebuie sa avem si noi madlena noastra.

    si ca sa fim really-really naughty o sa aduc si niste editii ale almanahului luceafarul/ luceafarul copiilor de pe la sfirsitul anilor 80. capodopere, daca ma intrebi pe mine 😀

  15. Un trecator zice:

    Da da da… Si eu vin cu Almanahul Istorii Neelucidate, suplimentul Luceafarului.

  16. Pingback: Pour les connaisseurs: Lipstick traces « City Limits

  17. domnux zice:

    Lipstick Traces ring all my bells! 🙂
    Sunt unul dintre aia care intreaba mirat: „Cum, nu ai ascultat Lipstick Traces?”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s