Taxa pe valoarea adaugata informatiei


Am incetat de foarte multa vreme sa mai cumpar ziare romanesti. Si nu pentru ca le dispretuiesc sau nu am incredere in ele ci pentru simplul motiv ca imi e mult mai  usor sa le citesc pe net.  Acasa, in metrou sau la birou.  Nu sunt singurul.   In afara de vreo doua reviste, am abandonat de ceva vreme printul.   Citind toate stirile de zilele astea despre redactii inchise si ziaristi concediati, ma intreb daca nu cumva ar trebui sa ma simt vinovat.  Evident, nu e cazul, dar, dincolo de gluma, criza presei romanesti este una reala. Semnele sunt pe toate tarabele care de la inceputul anului au mai putine titluri de oferit.  Cu toate astea nu cred ca asistam la inceputul sfarsitului pentru presa tiparita.  E mai degraba un fel de recul, de re-asezare a pietei si de reconsiderare a prioritatilor.  Extinderea agresiva pe print a Adevarul Holding e o dovada.  Nu stiu cat va tine dar, pare abia la inceput iar cotele de piata castigate in ultimele luni sunt uriase.  Unde au reusit ei, vor mai reusi si altii.  Cateva idei despre „moartea presei tiparite”:

  • Ziarele raman totusi surse importante de informatie. Uitati-va numai de cate ori sunt citate ca sursa primara a informatiilor preluate si mestecate apoi la televiziuni sau pe bloguri.  Se intampla inca, destul de frecvent, credeti-ma. Apoi urmariti cei cativa editorialisti mari. Au uneori momente bune care se lasa texte memorabile.  Astfel de texte sunt citate in extenso pe Facebook si Twitter sau distribuite pe mail prietenilor sau colegilor de birou.
  • Ziarele vor trebui sa se impace totusi cu ideea ca au pierdut de multa vreme batalia pentru breaking-news. De aceea nu cred ca mentinerea unui ziar doar pentru difuzarea pe print a stirilor de ieri e justificata in vreun fel.  La ora la care scriu, pe Twitter sunt mii de post-uri despre cutremurul din Haiti.  Pe  site-urile de stiri se publica deja primele reactii ale guvernelor straine.  Credeti ca o sa gasiti ceva in ziarele de maine? Evident nu. Si nici detalii despre eventualele stiri care au iesit  din talk-showrile de seara de la televiziunile romanesti. Nu va face nimeni editie speciala pentru ele, desi unele s-ar putea sa va intereseze.  M-as astepta ca in ziarul de maine sa gasesc articole care explica contextul stirilor de ieri, au informatii de backround si reusesc sa faca previziuni.  A, si ceva informatie noua.  Pretul pe care il platim pe ziare ar trebui sa fie un fel de taxa pe valoarea adaugata informatiei.
  • Newsweek a ales anul trecut sa accepte lucrul asta si a schimbat conceptul. Acum publica mult mai multe comentarii si analize si a acceptat voluntar riscul scaderii tirajului mizand pe o crestere a calitatii publicului. Nu pare sa sufere teribil din motivul asta desi eu il preferam in varianta veche.  Si vorbim despre un saptamanal aici.
  • Se spune adeasea ca print-ul ofera prestigiu. Scripta manent, asadar.  Foarte bine. De ce nu am miza, macar uneori asa, pe prestigiul semnaturii. Se risca vreun sef de redactie  sa il trimita pe Cartarescu sa faca un reportaj despre saracii din din mahalalele Brailei?  Sau pe urmele lui Panait Istrati, ca tot veni vorba de Braila. (Acum ceva vreme un ziar francez l-a trimis pe insusi Pascal Bruckner sa isi incerce mana pe un reportaj despre exorcistul de la Tanacu). Cititorii tin minte astfel de intamplari.
  • Selectia subiectelor este alta mare problema.  Venind pe o agenda facuta aproape in totalitate de televiziuni, ziarele par de multe ori  reactive. Sigur, cu redactii demoralizate, subtiate pana la niveluri intolerabile  e greu sa produci calitate.  Insa o parte de vina apartine si celor care conduc redactiile respective. Dincolo de managementul de zi cu zi, ei mai au si un rol de forta creativa menita sa incurajeze si sa promoveze idei bune. Teroarea de tip „de-ce-nu-avem-primii-stirea” e contraproductiva.
  • Pe de alta parte, The Daily Telegraph din Marea Britanie a servit involuntar o lectie de supravietuire anul trecut cand a inceput sa publice detalii despre cheltuielile pe care si le decontau parlamentarii de la Londra.  Povestea a avut urmari neplacute pentru cativa dintre cei vizati si dintre cele mai bune pentru Telegraph.  Ziarul si-a dozat efortul publicistic pe mai multe saptamani, a facut chiar si un supliment dedicat si a avut surpriza sa observe la final ca atat traficul pe net cat si tirajul au crescut simtitor.  Exclusivitatile vand inca ziare. Una pe an nu ajunge insa,  chiar daca se lasa cu demisia vreunui oficial.
  • Nu cred ca trecerea pe online este vreun panaceu. Daca o redactie producea continut pe care publicul nu si-l dorea nu vad de ce ar produce continut mai bun pe online.  Asta mai ales in conditiile in care mediul nu e, asa cum par sa creada destul de multi, un fel de pajiste a libertatii absolute si loc de mantuire pentru ziaristi.   Reguli exista si pe net. Atata vreme cat vrei sa fii respectat.  Pe de alta parte, mijloacele sunt altele, timpii de reactie mai rapizi iar feedback-ul, necrutatorul feedback, e aproape instantaneu. Iti trebuie o vreme sa te adaptezi la lucrurile astea.  De asemenea banii din online nu sunt inca atat de multi incat sa poata absorbi tot ce nu mai poate sustine printul.   Intrebati orice om care lucreaza in mediul asta.
  • Criza actuala a print-ului vine si de la absenta unei retele serioase de distributie.  Un tiraj de 5-6000 de exemplare pentru un ziar generalist este o invitatie la inchiderea redactiei.  Sigur redactia  are partea ei de vina, dar in absenta unei distributii cat de cat decente e reteta de faliment sigur. Nu am inteles niciodata de ce celebrii nostri moguli  nu au reusit sa se puna de acord asupra unei retele nationale de distributie a presei.  Ar fi fost o afacere buna din care nimeni nu ar fi avut de pierdut.  Altminteri, au momente in care par ca gandesc la fel 🙂

Noile fete ale ticalosiei si moartea lui David Carradine

Si acum partea neplacuta. Nu pot sa nu remarc  corul de dobitoci care se grabesc sa chiuie voios si anonim in subsolul fiecarei stiri despre disparitia cate unui ziar.  Nu reusesc sa imi dau seama daca e vorba despre rautate gratuita sau de prostie, la fel de inutila dar  motivata politic. Sunt de acord ca unele publicatii erau tinute artificial in viata, cred de asemenea ca nu intotdeauna tipul de jurnalism practicat de respectivele ziare avea vreo valoare. Insa disparitia lor  nu face in niciun fel vreun serviciu societatii.  Interesele care au tinut respectiva publicatie in viata nu au disparut o data cu inchiderea redactiei. La fel cum nu au disparut nici cei care au coordonat directia editoriala a acelor redactii. Oamenii aia sunt foarte vii si activi. Cel mult se poate spune ca s-au reorientat catre alte mijloace de a-si atinge scopul, indiferent care o fi ala.  Ne va lua o vreme sa intelegem noile fete ale ticalosiei.

Prefer  sa incerc sa deduc ce  naiba au in cap diversi oameni citindu-le opiniile, ascultandu-i sau privindu-i la televizor decat sa ii stiu planuind dracu’ stie ce departe de ochii lumii. Urmaresc cu atentie destul de multi indivizi ale caror pozitii publice nu imi plac, ma calca pe nervi sau imi provoaca scarba.  Mi s-a intamplat, nu o data, sa trag concluzii care mi-au fost folositoare fara ca asta sa imi schimbe parerea despre respectivii. Cum putem intelege lumea in care traim daca incercam cu orice prilej sa ne sufocam cu propriile opinii?

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în media, Politică & Societate și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

16 răspunsuri la Taxa pe valoarea adaugata informatiei

  1. Pingback: Tweets that mention Taxa pe valoarea adaugata informatiei « voxpublica | Platforma de comentarii, bloguri si opinii REALITATEA.NET -- Topsy.com

  2. Laura Rogozanu zice:

    Din putzul gindirii junelui Tita:
    Sunt de acord ca unele publicatii erau tinute artificial in viata, cred de asemenea ca nu intotdeauna tipul de jurnalism practicat de respectivele ziare avea vreo valoare. Insa disparitia lor nu face in niciun fel vreun serviciu societatii.

    Adica, dupa preainteleptul Tita, diminuarea cantitatii de minciuna si manipulare, a non-valorii, a gunoiului nu sint de nici un folos societatii. Sa traim in cacat, tovarasi! Sa puta, da’ sa le fie cald ziaristilor. Si sa nu dea dreaq sa fie pusi sa plateasca taxe in rind cu pulimea, ca doar ei au trei perechi de coaie. Asta e tot ce conteaza pentru propasirea natiunii, sa avem ziaristi cu portofelele pline.

    Corul de dobitoci care se grabesc sa chiuie voios si anonim in subsolul fiecarei stiri despre disparitia cate unui ziar?

    Dobitoci se numesc cei care se bucura ca e mai putina minciuna? Si atunci, prostovane, tu ce p… mea esti? Cit despre anonimitate, cine dracu te crezi, ca n-am auzit pina azi de tine? Tot ce vad e ca esti ingimfat, primitiv, rudimentar, prost crescut, obraznic si cu mucii pe piept.

    O sa muriti de foame, mah, tu si toti zanaticii astia ca tine care se cred mari ziaristi fiindca sinteti, pe cit de de fuduli, pe atit de prosti. Niste gunoaie fara morala si fara Dumnezeu.

    Vorba unuia de pe-aici: Muriti!!!

  3. c zice:

    „Nu pot sa nu remarc corul de dobitoci care se grabesc sa chiuie voios si anonim in subsolul fiecarei stiri despre disparitia cate unui ziar.”
    bre, tu pe unde ai copilarit? caracal? macar inchide-ti dracului „subsolul”, sa nu cedezi si tu nervos la opiniile „dobitocilor”

  4. Alex Kaltenbrunner zice:

    Presupun ca orice manager de ziar cu pretenții își dă seama că nici măcar televiziunea nu reușește să țnă pasul cu internetul în ceea ce privește acoperirea subiectelor cu valoare de breaking-news.
    Orientarea spre quality sau tabloid dar fără substrat informativ este obligatorie și cred că deja avem pe tarabe câteva tentative în sensul ăsta. Cel puțin eu m-am trezit la 7 dimineața pentru una dintre ele!

  5. intre zice:

    „Urmaresc cu atentie destul de multi indivizi ale caror pozitii publice nu imi plac, ma calca pe nervi sau imi provoaca scarba.”

    Nu ma deranjez sa-ti analizez celelalte elucubratii, iti daruiesc numai acest feed-back:

    matele esti obligat sa te scalzi in mizerii enervante ca asa-ti cistigi piinea, asta ti-e meseria pe care iei bani.

    Noi nu.

    Nici nu suntem obligati, nici nu ne scaldam in ele (de-aia va scad tirajele si audientza inclusiv online) , nici nu ne cistigam piinea asa ci cautam informatie si dezbatere (comunicare corecta si etica) , nici nu e meseria noastra si nici nu luam bani. Ci dam. Tie iti dam. Noi, nu SOV.

    Cititorul a dat, cititorul a luat, fie numele cititorului laudat. Ceea ce matale vaz c-ai uitat.

  6. intre zice:

    Vino si ia feed-back ca e moca:

    in vara anului trecut s-a facut un sondaj iar 92% din raspunsuri au fost:

    din partea presei vrem adevar, informatie corecta si dezbatere onesta.

  7. c zice:

    @intre 😀
    „Cititorul a dat, cititorul a luat, fie numele cititorului laudat. Ceea ce matale vaz c-ai uitat.”

    n-a uitat! n-ai vazut ca stie sa scuipe? 😛

  8. intre zice:

    Hai la LA sa-l scoatem pe amaritul ala de pescar din ape 😀

  9. Dobitocu' zice:

    Daca te-ai fi oprit la cele „Cateva idei despre “moartea presei tiparite” ai fi reusit o postare peste media celor de pe-aci. Nu te-ai putut insa abtine de la datul cu mucii in fasole. Dobitocii de pe-aci au taxat si taxeaza impostura si incompetenta. Vei deconta, domnule, aroganta asta ieftina. „Urmaresc cu atentie destul de multi indivizi ale caror pozitii publice nu imi plac, ma calca pe nervi sau imi provoaca scarba.” N-ai decat. Eu nu! Nici nu vanez concluzii savante dupa expuneri luminate marca chireac, srs, nistorescu.

  10. Guttenberg zice:

    Ma baietas. Presa citita a murit, nu presa scrisa.
    Caci sunteti voi „fatuce” si „fatuti”. De aia.

  11. tali babanu zice:

    Ziarele mor pentru ca nu se mai cumpara (voiam sa scriu ca nu se mai vand, dar aici greseam).
    Si daca nu aduc bani, mor.
    Este un lucru natural intr-o economie de piata.
    Orsicat!
    despre ticalosi, numai de bine.
    au si ei rolul lor in natura.
    Si ziarele au mai murit pentru ca si-au pierdut rolul principal; de a informa. Onest si corect.
    Cel putin, pe interenet e de acceptat dezinformarea masiva. ca e gratis.

  12. NR Crisana zice:

    Care informatie ? „Liber impuse” sau „Liber cugetatoare” ? Ca nu va mai cred nici cind spuneti adevarul… nu sunteti jurnalisti…doar „presari”… daca pina si dl.Badea, care CITESTE ce scrieti, a ajuns No.1 in opinia maselor… mai aveti de invatat…mult.
    Sunteti coleg de breasla cu dl.Nistorescu care „asasineaza” gramatica, Chireac, SRS… adica „deh…ontologie”. Mai incercati.

  13. c zice:

    „Nu reusesc sa imi dau seama”
    „Ne va lua o vreme sa intelegem”
    „sa incerc sa deduc ce naiba au in cap diversi oameni”
    „Cum putem intelege lumea in care traim”

    astea-s doar din ultima parte a textului tau. ca sa-ti faci o idee ca, inainte sa te apuci sa scrii, tre sa inveti sa gandesti

  14. Teodor Tita zice:

    @Dobitocu’: pai daca nu ii urmaresti cum stii ca nu’s in regula? 🙂

    @c & @intre: nu pricep de ce va obositi. relaxati-va un pic. cat despre treaba cu „cititorul a dat…” suntem de acord. asta nu justifica in niciun fel marlania si dansatul prin cimitir. pe de alta parte, sa preiei nediscriminatoriu fraze intregi de la cate un politician care maine va avea alte opinii, nu e cine stie ce dovada de inteligenta. Inainte sa continuati cu blestemele, va rog sa cititi macar unul sau doua dintre textele pe care le-am scris in timpul campaniei electorale.

    @Laura Rogozanu: la urmatoarea manifestare de felul celei de mai sus, aterizezi direct in spam

  15. c zice:

    „blesteme”? hai, maaai 😀
    eu nu’sh ce-ai scris cu campania, sunt apolitic (adica mi se rupe magistral de mai toate capetele impopotzonate pe care le-ati pus pe tron prin tara).
    in rest, relaxarea la mine e mama succesului (putem face si-un tabinet ca sa te lamuresti)
    intr-o nota SI mai relaxanta, cam pricepui io ca te referishi la subsoalele alea de pe la Gandul (ca si CTP-ul injura ieri de mama focului), da’ tre’ sa fii totusi ceva mai atent cu gafa asta, cand afirmi singur ca nu intelegi atatea.
    ia-l ca pe-un simplu sfat de la unu’ care s-a mai prins la „chestii”. atat 😛

  16. elodia zice:

    @ Teodor Tita:

    „Extinderea agresiva pe print a Adevarul Holding e o dovada.”

    e o tâmpenie; vânzarea unor titluri de cărți, majoritatea din patrimoniul public, la «cadou» cu ziarul, la prețuri de dumping, nu înseamnă că este citit Adevărul; doar se amețesc cu ideea; deși sunt convinsă că știu foarte bine ce fac; își eficientizează echipamentele tipografice și fac un „business” învelit in piele ecologică (alt cretinism – că e PVC toată ziua, oținut din țiței); ducând spre neant toate editurile și librăriile; dar „culturalizand” românia cu kilometri de cotoare de cărți bune pentru living; că cele din biblioteca din sufragerie nu se mai poartă

    poate că după ce-o să se închidă, adevărul o să devină un ziar „quality”!

    în românia ziarele sunt istorie chiar dacă mulți nu vor s-o recunoască; mulți jurnaliști, pentru că patronii realizează acest lucru unul după altul; dacă în 20 de ani n-am reușit să avem un le monde, nici c-o să se mai întâmple

    mai bine v-ați căuta adevăratele modele de business; nici măcar on-line-ul tradițional nu mai e soluția; smartphone-urile aproape că l-au înlocuit deja; n-ai nevoie de un calculator atât timp cât associated press, afp, wsj, reuters thomson, etc. sunt la un clic distanță; este un app pentru fiecare; apoi Kindle și mai ales noua tabletă Apple (pe 27 ianuarie!) vor permite abonamentul la ziare / reviste și citirea acestora off line / on line, cum vei dori; în plus, au capacitatea de căutare / indexare, de luare notițe direct pe reader, etc. ceea ce ziarele tradiționale – și nici chiar versiunile on-line în cele mai multe cazuri – nu vor putea oferi în veci …

    așa că, în loc de lamentări futile mai bine treceți la treabă dacă vă mai interesează domeniul; faceți repede parastasul presei tradiționale și orientați-vă, la fel de repede, spre conținut (vorba lui Murdoch); consumatorul nu va plăti pentru lăbăreli; și, ca un exercițiu, luați statisticile de pe vox publica și-o să constatați că, dacă prin absurd ar deveni un ziar tipărit, n-ar avea mai mult de 8000 exemplare tiraj; cam puțin cred!

    cu prietenie, o dobitoacă din corul menționat de dumneavoastră; nu chiui voios la închiderea unui ziar pentru că pur și simplu nici măcar n-am știu vreodată că există

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s