Pe cand un WikiLeaks romanesc?


Intrebarea asta mi-a venit citind un excelent feature in New Yorker despre originile WikiLeaks si fortele care il mana in lupta pe fondatorul site-ului, Julian Paul Assange.   Ajuns pana la capat (cititi-l, merita) incepi sa te intrebi daca un astfel de proiect ar fi fost posibil fara zbuciumata istorie personala a individului.  Omul vine dintr-o familie care pare sa fi adoptat un fel de filozofie hippie a calatorului vesnic inca de acum cateva generatii  iar viata sa e un amestec bizar de fanatism si paranoia puse in slujba unui bine public nu tocmai clar definit.

Cu toate astea, influenta sa e incontestabila.  Dupa publicarea unui film in care soldatii americani din Iraq pot fi vazuti cum ucid, fara sa-si puna teribil de multe intrebari, doi ziaristi ai Reuters,  WikiLeaks a capatat o faima uriasa. Video aici.

Insasi Time spune, intr-un citat folosit ca testimonial de WL, ca site-ul ar putea deveni la fel de important pentru jurnalisti ca si celebra FOIA – legea liberului acces la informatiile de interes public.  Principiul dupa care functioneaza e destul de simplu. Pe romaneste e un fel de „turnati aici”, fondatorii publicand documente pe care guvernele si companiile nu vor sa le faca publice. Anonimitatea este garantata iar efectul, de asemenea.

Nu insist asupra WL, detaliile le gasiti in New Yorker, ci doar asupra intrebarii de inceput. Presa romaneasca are o lunga traditie a anchetelor „servite” a informatiilor distribuite controlat si cu tinta precisa.  Am stat sa ma gandesc daca un WL romanesc ar fi posibil si sunt mai degraba sceptic.  Pentru ca un angajat al unei institutii  sau companii romanesti sa dea publicitatii lucruri pe care le considera ilegale sau imorale ar fi nevoie si de o masa critica de oameni care sa insiste ca orice dezvaluire sa aiba consecinte. Ar mai fi nevoie si de proceduri judiciare care sa inspire incredere. Or, nu prea e cazul.

Cate vreme ne concentram asupra unor tinte facile, si false in acelasi timp, micile noastre revolte sunt doar furtuni in pahare cu apa si cesti de cafea. Nu schimba nimic.

Ganditi-va numai cate achizitii publice se fac fara respectarea proceedurilor si a interesului public.  Pe noi insa, ne f… grija de pretul unei ciorbe la Parlament,

Avem o lege a avertizorului de integritate dar nu cred ca a folosit-o cineva vreodata. Fatalismul nostru ca societate trebuie tratat cu activism, cu oameni care sa inspire incredere.  Chiar si mai bizari, asa ca Assange.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la Pe cand un WikiLeaks romanesc?

  1. C zice:

    Documentarul ăla cu care au rupt gura târgului mi’a destrămat un univers. Eram printre cei ouţini care citeam zilnic WL-ul 😀

  2. Teo zice:

    Aaaaa, sorry. A se ierta, sunt mai ardelean azi.
    PS Cum, nu esti din grupul Bilderberg? Nici din Illuminati? 😛

  3. C zice:

    neah, eu sunt din loja Guttenberg

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s