Elogiu tradarii


Sefii partidelor din opozitie nu scapa niciun prilej sa remarce sustinerea de care se bucura guvernul din partea UNPR, „partidul de tradatori” al lui Gabriel Oprea.

Cu toate astea, inainte de motiunea de cenzura, Victor Ponta anunta, pe tonul ala fals-prietenos pe care il foloseste cateodata, ca orice parlamentar care voteaza pentru caderea guvernului deveni un partener sau chiar membru PSD.
Apelul are un oarecare efect, iar sefii UNPR se fac foc si para cand observa ca o parte din parlamentarii lor (majoritatea fosti membri PSD) se raliaza opozitiei in momentul votului pentru motiunea de cenzura. Tradatori deci.

La PDL, o doamna deputat voteaza impotriva propriului guvern pentru ca asa ii dicteaza constiinta, ceea ce poate fi inteles, ba chiar admirat. Greu de priceput este insa gestul sfidator din momentul votului propriu zis cand doamna se comporta si cum tocmai a castigat Oscarul. Ma rog, Oscarul pentru constiinte exhibitioniste, daca o exista asa ceva.

Dincolo de gardul parlamentului, e plin de oameni nervosi ca au fost tradati de alesi. Uneori iti vine sa te intrebi cum naiba a strans opozitia 228 de voturi pentru motiune daca toata lumea a votat de fapt PD-L la ultimele alegeri. Exemplele pot continua la nesfarsit daca ne uitam un pic in spate. Va mai amintiti, de exemplu, cum ajuns „solutia imorala” la guvernare?

.…sa fie, dar sa stim si noi

Discutiile despre tradare si tradatori confisca inutil spatiu de dezbatere in politica romaneasca. Mandatul parlamentar nu e imperativ, deci dreptul de a vota impotriva propriului partid este la fel de solid ca si dreptul partidului de a-ti arata usa cand se considera lezat.

Ca ne place sau nu, votul unui parlamentar este, de fiecare data, rezultatul unui calcul de costuri si beneficii in care sunt implicate o suma mare de variabile: efectul asupra electoratului, concordanta cu credintele si principiile individului, eficienta reala a proiectului supus dezbaterii, castigurile personale (fie ele si doar de imagine) etc. Ca rezultat al acestui calcul un deputat sau un senator ia o decizie iar pentru decizia respectiva individul incaseaza beneficiile sau plateste costurile. Fie in fata propriului partid (care il poate da afara) fie in fata electoratului care poate sa nu il mai voteze.

Evaluarea de tip „tradare vs loialitate” este nu numai simplista ci si, adeseori, periculoasa. Haideti sa presupunem, de dragul argumentului, ca sefii de partide si-ar controla cu o mana de fier parlamentarii si ar avea puterea de a-i trimite acasa in momentul in care calca stramb. Ati vrea un parlament din soldatei de plumb, aflat la dispozitia domnilor Boc, Ponta si Antonescu? Ar mai fi bun la ceva un astfel de parlament daca rezultatul tuturor voturilor este deja cunoscut? Care ar mai fi rolul opozitiei intr-o astfel de institutie?

„Tradarea” ca metoda de lucru este, oricat de paradoxal ar parea, si un semn de sanatate democratica. Riscul ca majoritatea guvernamentala sa se destrame oricand e un factor care invita, macar pe alocuri, la cumpatare.

Pe de alta parte, atunci cand un parlamentar este acuzat de tradare/traseism ar trebui sa ne uitam si la cei care fac exces de principii. Cei mai multi dintre ei sunt oameni care au validat traseismul politic fie si numai cand au acceptat sa colaboreze cu indivizi care au incalcat acest principiu al loialitatii. Si-o mai fi amintind domnul Ponta din ce partid a venit Liviu Dragnea? Domnul Antonescu o fi uitat ce si pe cine reprezenta Teodor Melescanu, omul pe care l-a sustinut cu inversunare pentru ocuparea unui post la Curtea Constitutionala? PD-L, la randu-i, si-o fi uitat originile?

Cunoaste-ti parlamentarul

Problema majora sta mai degraba in controlul electoratului asupra reprezentantilor alesi.   Desi voturile din parlament sunt de cele mai multe ori la vedere iar activitatea deputatului sau senatorului poate fi verificata, mecanismele prin care se poate face acest lucru sunt destul de neprietenoase pentru alegatorul obisnuit. Sunt putini parlamentari despre care se stie in general cum voteaza sau care le sunt proiectele in timpul mandatului.

Daca nu e cu motiune sau cu bombe in Kosovo, nimeni nu face liste „ale rusinii” sau ale „tradatorilor”.  De unde stim ca votul doamnei Trandafir la motiune sau felul in care generalul Oprea isi exercita mandatul nu sunt, de fapt, pe placul electoratului celor doi? Pai…nu prea stim.
Situatia asta nu e imputabila  exclusiv  individului trimis sa reprezinte un grup de oameni in Camera sau in Senat. E si o problema a celor reprezentati. La nivel grassroots, reactia publica e slaba spre inexistenta si este incurajata de vesnicele si imbecilele teorii de tipul „toti sunt la fel”, „nimic nu se schimba, politica e curva”.   Iar la nivel central, cele cateva think-tankuri care incearca sa pastreze o urma de discurs rational  sunt prea putine si prea mici pentru a razbate prin barajul demagogic.

Faptul ca guvernul a tremurat ieri in timpul votului motiunii si e posibil ca premierul sa raspunda cu o remaniere la un moment dat, e si un merit al tradatorilor.  Indiferent de ce calcule si-or fi facut.

PS Ca sa nu existe dubii, cred ca PD-L ar trebui sa renunte la Teo Trandafir inainte ca doamna deputat sa apeleze la vreo „solutie imorala” cu televiziune de back-up.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în politics, Politics and related, Uncategorized și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la Elogiu tradarii

  1. PAH zice:

    Bun, dar prea lung. Cred că îți ieșeau vreu 3 articole din ăsta. Poate era mai bine așa. Părerea mea.

  2. hm zice:

    Nu condamn faptul ca a votat impotriva guvernului. As fi vrut ca si parlamentarul ales de mine sa voteze impotriva guvernului. Motivul meu este ca imi nationalizeaza pensia privata.
    Dar gesturile lui teo si imbratisarile cu idiotii din stanga o descalifica total.
    Pentru mine ramane doar o vaca sinistra.

  3. serpina zice:

    Dezamagire totala aceasta Teo Trandafir!Si la urma urmei,votul ca votul,dar manifestarile ulterioare au intrecut orice limita a bunului-simt! Pai cum sa te saruti cu mizerabila „femeie a soferilor” de Aurica Vasile? Si cum sa te imbratisezi cu toata opozitia? Si cum sa le arati colegilor tai degetul mijlociu ridicat in sus? E clar ca nu mai are sanse in politica.Si-a dat examenul dupa doar cateva saptamani de parlamentarism.N-a facut treaba prin televiziuni si nu ma mira de loc! Cu asemenea caracter?

  4. Ovidiu zice:

    Io cred ca Teo Trandafir este „lectia” din ziua motiunii, pentru toata clasa romaneasca.

    Suntem intr-o tara unde oameni competenti, tineri iesiti, oameni cu experienta in alte tari si continente si Cristi Preda si PDL aleg sa sustina o mahalagioaica, care face show cu manelisti la TV, pe motiv ca are priza la public ???

    Mie mi se pare ca PDL-ul nu si-a respectat electoratul la faza asta.

    Preferam sa fi vazut PDL-ul ca pierde alegerile cu un doctor in economie sau in finante si sa aleaga sa il sustina pe motiv ca au nevoie de oameni pregatiti in Parlament, decat sa castige alegerile cu un saltimbanc.

  5. micutzul zice:

    Teo este nevinovata. A incercat sa faca politica asa cum a incercat cu televizorul, a crezut ca poate sa manance si …. dar a venit prea reped motiunea si a realizat ca ca ea conform constiintei nu poate sa dea flit la popor. Gestul ei denota cat de patrunsi sunt pedelistii . Important e osul de ros. Din 2012 sau mai repede poate fi alt partid… BRAVO TEO.

    vA ROG RESPECTUOS SA ANALIZATI SI VOTUL LUI PRIGOANA, CARE LE STIE PE TOATE SI CREDE CA ARMATA SEAMANA CU MASINA LUI DE GUNOI.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s