Un pic de autopromo


Am scris in Corso despre muzici, nostalgii si inadecvari. Asta ca pregatire pentru Alice in Chains (cum or suna fara Layne Staley?) si Rammstein,  duminica la Sonisphere. 🙂

Un fragment:

Se întreba cineva, într-un comentariu, de ce la concertul lui Dylan în public erau atât de puțini indivizi din generația artistului. Poate pentru că, pe vremea când Zimmerman testa limitele „sistemului“, în România, sistemul testa limitele utopiei. Istoriile sunt diferite, la fel și efectele lor asupra oamenilor. Așa că, nu are rost să ne facem că nu vedem că geneza în care credeau spectatorii de pe Zone Arena era falsă, iar acuzațiile la adresa artisului – nedrepte, în cel mai bun caz. Să comunice? Ce? Să mintă? Ce rost avea? Să se entuziasmeze? Pentru cine?

Restul aici.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Muzica și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s