Vanzarea la disperare. Pro si contra


Statul roman se pregateste sa vanda mai multe pachete minoritare de actiuni  ale unor companii aflate in subordinea guvernului.  E vorba de instrainarea a cate 15% din actiunile Transelectrica, Transgaz si Romgaz (proiectele de hotarari de guvern aici). Se discuta de asemenea despre vanzarea unui pachet din participatia pe care guvernul roman o mai detine la OMV Petrom. Daca acceptam ca valabil argumentul ca „statul e cel mai prost administrator” atunci inititiva pare laudabila.  Si totusi, asta e doar o parte a povestii.  Incerc mai jos trecere in revista a argumentelor pro si contra:

Argumente pro

Vanzare vs imprumut.  Vanzarea unor pachete de actiuni reprezinta o sursa rapida si sigura de fonduri, de preferat in orice conditii unui imprumut extern foarte scump. Conditiile de pe pietele internationale sunt indeajuns de dificile incat Romania sa nu isi permita imprumuturi de la jucatori privati.  In felul acesta s-ar evita cresterea datoriei publice iar executivul, macar pentru o perioada scurta,  si-ar putea derula politicile cu o durere de cap (cea provocata de finanatare) in minus

Atractivitate. In ultimii, asset-urile din energie sunt la mare cautare pe pietele internationale.  Sunt mai mari sanse pentru obtinerea unui pret bun atunci cand sunt scoase la vanzare pachete de actiuni la astfel de companii decat, spre exemplu, privatizarea unui combinat sau a unei regii de transport public.

Transparenta: potrivit informatiilor disponibile in acest moment, statul prefera vanzarea pe bursa ceea ce reduce semnificativ suspiciunile asupra tranzactiei.  Teoretic, potentialul de spaga e mai mic.

Incurajarea pietei de capital: Transgaz si Transelectrica sunt deja listate la bursa, nu si Romgaz. Privatizarea pe bursa e o marota vehiculata de ani de zile insa ea nu s-a petrecut niciodata la un nivel semnificativ. Nu imi aduc aminte de nicio companie de stat privatizata integral pe bursa (daca gresesc, corectati-ma) insa simplul fapt ca unele pachete minoritare oferite investitorilor reprezinta o binevenita gura de oxigen pentru piata de capital si poate fi inceputul unei tendinte de pe urma careia si investorii si publicul at large sa profite.

Argumente contra:

Moment prost ales: Romania nu este in situatia de a scoate la vanzare pachete de actiuni, fie ele si minoritare. Tematori cu privire la viitorul pe termen scurt si mediu al economiei locale,  investitorii ar putea sa ezite inainte de a da ordine de cumparare.  Sau, intr-un alt scenariu, pretul ar putea fi mai mic decat ar fi fost acum doi ani sau ar fi peste cativa ani cand economia se va fi relansat.

Reactie adversa in mediul politic: opozitia nu va privi cu ochi buni vanzarea de actiuni ale companiilor strategice si ar putea intereveni inclusiv in Parlament pentru oprirea tranzactiei.  Motivele pot fi diverse: de la viziuni diferite (nu e bine sa privatizezi, fie doar si partial) intreprinderi strategice pana la calcule meschine de tipul „oprim vanzarea pana ajungem noi  la guvernare”.  O posibila evolutie ar putea fi declansarea inca unei inutile si daunatoare crize politice.

Oportunitate si efecte: continuarea finantarii prin metodele actuale ar fi de preferat. Se vorbeste deja despre un nou acord cu FMI   Imprumutul de la FMI si UE este conditionat de aplicarea unor masuri de reforma, problema pe care guvernul roman nu ar mai avea-o in cazul vanzarii de actiuni.  Dispare asadar o metoda de control asupra banilor publici care (din nefericire, vedem asta de ani buni) este inca foarte necesara. Cine poate garanta ca sumele obtinute nu sunt folosite pentru cine stie ce proiecte inutile?

Asadar, vindem sau nu?

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Business & Economie și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

11 răspunsuri la Vanzarea la disperare. Pro si contra

  1. Mihai zice:

    Romania nu se afla in situatia de a stramba din nas la pret. Indiferent de pretul oferit, e mai bun decat nimic, iar companiile alea ajunse in maini private, fie si ff multe maini (via Bursa), vor fi mai bine administrate. Pentru toate celelalte argumente, un mare dos de palma vine de aici:

    http://www.zf.ro/eveniment/companiile-de-stat-au-afaceri-de-10-mld-pe-an-dar-sunt-incapabile-sa-faca-profit-6713257

    Asa ca ciocul mic, politrucilor, ciocul mic, opozitie, ciocul mic, comunisti. Motivele voastre pentru stoparea privatizarilor le stim:
    – sa aveti unde va pune in posturi caldute amantele si nepotii;
    – sa aveti de unde suge contracte, fonduri, etc;
    – sa aveti de unde lua spagi si comisioane;
    – sa luati voi parandaratul in caz de privatizati;
    – sa mentineti acelasi sistem ineficient, birocratizat si corupt, care va tine pe scaune.

    🙂 Dur, nu ?

    • Teo zice:

      @Mihai: nu m-as fi asteptat la altceva din partea-ti :P. sunt greu de contrazis argumentele tale. o singura nuanta: ce faci daca, dupa privatizare, te trezesti cu monopoluri de tip apa nova: costurile pentru societate cresc dar beneficiile raman teoretice. ma rog, asta in cazul unei privatizari totale. altfel, repet, e greu de contrazis mesajul tau.

  2. Mihai zice:

    Nu exista monopoluri bune, fie ca sunt de stat sau private. Monopolurile energetice de azi, de stat sunt chiar mai rele decat situatia la care faci referire. Faptul ca tarifele cresc tot timpul, mai putin inainte de alegeri, dar atunci companiile respective fac pierderi, deci deficit bugetar / datorie publica este ok? Prefer profit la privati, chiar si la straini, decat pierdere la stat. Sau chiar si decat profit la stat, daca ma intrebi.

    Cata vreme discursul public este extremist in directia cealalta, de socialism utopic, prefer sa adopt si eu un discurs fortat extremist, in cealalta directie.

    Cat despre gradul de privatizare, mie imi e clar: din Romgaz, de exemplu, vand 49% si pastreaza 51%. O proportie de bun simt ar fi ca statul sa pastreze 20% din fiecare companie, iar restul sa il dea la liber pe Bursa. In felul asta, va incasa prin impozite beneficiile privatizarii si nici nu va putea influenta major decizia in companiile respective. E spre binele tuturor.

  3. George zice:

    Domnule Mihai aveti un tupeu nemaipomenit !!! Da’ cum va permiteti sa emiteti idei …rationale si mai ales Lucide ! Perfect adevarat; in plus, cat timp mafia mogulo-sindicala,sprijinita de ingustimea si obscurantismul celor din opozitie, va continua sa „zburde” la privatizare si/sau pe bursa ,cu complicitatea onor tov. Costiniu precum si tovarasi Predescu de la C.C. care pot declara neconstitutionala si legea gravitatiei (vorba lui Mugur Isarescu) nu sant sperante de normalitate in companiile de stat,cu „managerii” abonati mereu pe langa „ciolanul” puterii…Concluzie : gruparea BVB trebuie sa plece cat mai urgent !

  4. Pingback: Vanzarea la disperare. Pro si contra | Buna dimineata

  5. Pingback: Vanzarea la disperare. Pro si contra | Blog Press

  6. Pingback: » Vanzarea la disperare. Pro si contra Stiri, Noutati, Informatii: Stiri 24 de ore.

  7. cezar zice:

    Imprumutul de la FMI si UE este conditionat de aplicarea unor masuri de reforma, problema pe care guvernul roman nu ar mai avea-o in cazul vanzarii de actiuni. Dispare asadar o metoda de control asupra banilor publici care (din nefericire, vedem asta de ani buni) este inca foarte necesara.

    De la nu ne vindem tara ,din motive de pastrare a controlului resurselor si industriei, ne vedem nevoiti, apres vinght ans, a recurge la acelasi slogan din motive de incapacitate a gestionarii resurselor provenite din respectivele vanzari. Probabil aveti dreptate.
    Si cand te gandesti la pasoptistii aia care se temeau, Doamne fereste, sa nu ajungem provincie austro ungara 🙂

  8. Otilia zice:

    You really got me started, dl Teo.

    1. Vanzarea de pachete de actiuni de 15% nu inseamna privatizare. Statul pastreaza controlul, numeste managementul etc. Singurul avantaj de good governance ar fi listarea pe bursa a Romgaz si Transgaz, care ar aduce ceva mai multa transparenta in conturile companiilor de stat, cum se intampla in cazul Transelectrica, deoarece listarea la BVB presupune indeplinirea unor standarde de corporate governance impuse de bursa (vezi detalii pe http://www.bvb.ro, cum se numesc consiliile de administratie, cum se respecta drepturile actionarilor minoritari etc). Transelectrica e (inca) considerata model de good governance (nu a fost pe deplin politizata inca), posibil si din cauza listarii, desi cred ca mai mult a contat presiunea UE pt independenta retelei de transmisie de electricitate.

    2. Pachetele minoritare sunt rezerva de urgenta pastrand status quo (controlul statului). Cata vreme nu exista control suficient de bun asupra folosirii banilor pe care i-ar obtine statul, s-ar putea intampla doar sa irosim aiurea niste bani (la care am putea apela in situatii cu adevarat exceptionale), fara a imbunatati managementul companiilor. By the way – mai stie cineva unde sunt banii obtinuti de stat de la privatizarea celor 5 Electrice? (care ar trebui sa se gaseasca in conturile holdingului de stat Electrica, dar se zvoneste ca au fost cheltuiti pe pensii). Daca mai exista, de ce nu sunt folositi acum la ce voiau sa foloseasca banii din vanzarea pachetelor minoritare? Dar cu Fondul National de Dezvoltare ce se mai aude?

    3. Sunt de acord cu privatizarile, insa pe bune, nu pachete minoritare la companii controlate politic, mai curand pt management decat pt bani. De ex, hai sa privatizam naibii in productia de electricitate Rovinari, Turceni, Craiova, pt care exista interes privat chiar si acum in timp de criza, nu sunt „companii strategice” pt sectorul energetic, iar daca nu se privatizeaza oricum se inchid pana in 2012, ca statul n-are bani sa le retehnologizeze ca sa respecte standardele UE de mediu. (probabil insa nu le vom retehnologiza decat partial, nu le vom privatiza, si le vom tine in functiune platind din greu penalitati pt incalcarea angajamentelor de mediu asumate inainte de aderare).

    Anticipand o posibila reactie la privatizarile in „sectoarele strategice” – daca ne sperie ideea de a avea companii private in energie („sector strategic”), ce ziceti de intentia CEZ de a face parc de eoliene in Dobrogea? Ar trebui sa ii dam la cap, sau sa nationalizam?

    4. Privatizarea pe bursa nu e intotdeauna cea mai buna optiune. Avantajul e ca se vand actiunile in mod transparent cui da mai mult (se maximizeaza venitul statului din tranzactie). Dar de ex la companiile energetice (Turceni, Rovinari, Craiova…) are mai mult sens vanzarea pachetului majoritar prin licitatie transparenta unor investitori strategici, care vin si cu know how tehnologic; iar daca se vand prin licitatie se obtine si avantajul maximizarii pretului pe care il poate obtine statul. Mai degraba m-as gandi la privatizarea integrala pe bursa a mizilicurilor care au mai ramas la AVAS, companii relativ mici si „generaliste”, decat a companiilor nationale.

    5. Chestia cu vanzarea de monopoluri naturale e mai curand o sperietoare. Nu impiedica nimic statul sa reglementeze de bun simt monopolul, cum se intampla la Electricele privatizate (reteaua a ramas proprietatea statului, doar administrarea ei a fost privatizata, tarifele de distributie sunt reglementate de ANRE price cap, Electricele au interesul sa minimizeze costul administrarii retelei etc). Toate retelele sunt de utilitate publica, deci raman in proprietatea Guvernului, sunt practic doar concesionate. Acelasi lucru e valabil si in cazul Apa Nova, unde exista reglementare (ARBAC, care a functionat bine la inceput prin ’99, acum cred ca a cam murit). Desigur, reglementarea depinde de calitatea reglementatorului.

    Din nou anticipand o posibila reactie, sa luam cazul mult-mediatizat al ENEL, cel cu comisia parlamentara de deunazi, in care ENEL a fost acuzat ca si-a marit profitul nefacand investitiile la care se angajase in contractul de privatizare. Trecand peste faptul ca realitatea e pe undeva pe la mijloc (ENEL a facut parte din investitii, pt celelalte a fost si problema crizei etc), daca ENEL nu si-a respectat obligatiile e din nou problema statului, nu a companiei private. Era de datoria ANRE sa monitorizeze aplicarea planului de investitii si daca nu, sa aplice sanctiuni. Cine e de vina ca STATUL nu e in stare sa-si puna in aplicare contractele?

    6. Chiar in cazul in care companiile-monopol raman de stat, statul are doua functii: de manager al companiilor si de reglementator. Cele doua functii trebuie sa fie complet separate – de asta, daca reglementatorul nu e independent de proprietar, fie si de stat/guvern, avem conflict de interese. ANRE trebuie sa fie complet separat de Nuclearelectrica, de ex, si de Ministerul Economiei, ba chiar si de Guvern (vom avea infringement ca nu indeplinim asta). In alte cuvinte, controlul asupra preturilor la consumator in cazul unui monopol de stat e exercitat tot de reglementator, nu de compania de stat; iar obiectivul legitim al companiei de stat e maximizarea profitului (sau macar minimizarea costurilor). In alte cuvinte, din punctul de vedere al consumatorului, nu conteaza cine detine compania, cata vreme functioneaza bine reglementatorul.

  9. C zice:

    companii strategice? hm, ia să deschidă naibii piaţa, să ia curent de la cine vreau, să iau apă de la cine’mi place, să…
    nu spun că’n telecomunicaţii lucrurile’s roze, da’ e o dovadă că nu moare dracului ţara fără companii strategice

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s