Pururea tanar, infasurat in revendicari

I-am ramas dator lui Iulian cu un raspuns la o leapsa pe tema unei posibile greve a ziaristilor si institutiilor de media.  Pe scurt,  nu cred ca o greva a presei e necesara, utila si nici macar amuzanta.  Si spun asta din mai multe motive pe care incerc sa le trec in revista mai jos. O parte din ele le-am mai scris si altadata.

– judecand dupa cum  formuleaza tema initiatorul dezbaterii, Bogdan Ciuclaru, inamicul principal pare sa fie statul. Nu cred ca e asa. Si atunci, care este rostul unei greve care ar pedepsi publicul „at large”? Cred sincer ca un demers de felul asta ar avea efectul invers. In loc de respect presa romaneasca ar mai pierde puncte la credibilitate. Sa nu uitam, Bogdan, am avut tot timpul acces privilegiat la oamenii care iau decizii in Romania. Unii dintre sefii nostri au abuzat. Ceea ce se intampla acum,  lipsa de solidaritate si, uneori, dispretul cu care este privita presa,  reprezinta plata pentru o libertate prost inteleasa.

– parte problemele actuale ale presei romanesti nu sunt provocate  de o interventie a statului ci mai degraba de o retragere a statului din afacerile media (renuntarea la ajutorul  dat prin ne-taxarea unor categorii de venituri,  disparitia unor surse preferentiale de venit pentru o parte din patronii de presa)

– cred ca este periculoasa solidarizarea nediscriminatorie dintre ziaristii si patronii de presa. Categoriile sunt diferite, la fel si problemele.  Mai mult, o parte dintre intrebari ar trebui indreptate catre managementul institutiilor de presa. Or, nu prea se intampla asa.

-o greva ar da apa la moara acelor medii care acuza jurnalistii ca incearca sa isi recastige privilegii anulate pe drept de guvern. Apoi, daca ascultati cu atentie, o sa auziti suficiente comentarii de tipul: „da’ de ce sunteti voi mai egali decat altii? cine va da dreptul asta?”

– mult mai utila ar fi o greva de tipul celor pe care ameninta uneori sa le faca vamesii sau politistii.  Una a excesului de zel. Si nu ma refer la isteriile populist-inutile si directionate politic la care suntem martori zi de zi. Ci la inundarea institutiilor publice cu cereri de informatii, la anchete, la intrebari bine tintite, la ne-abandonarea subiectelor mari, la consecventa. Sunt nenumarate subiecte care dispar prea repede din ierarhia zilnica a buletinelor de  stiri (ex: Voicu,  Geoana la Moscova, Necolaiciuc, Omar,  casa din strada Mihaileanu, Mercedes-urile de la primarie, dosarele lui Nastase, etc)  Inchipuiti-va ca la fiecare aparitie publica, fara nicio exceptie, presedintele tarii este intrebat despre Omar Hayssam sau Nicolae Popa.  In dubla sa  calitate de sef de stat si sef al CSAT  e obligat sa ofere raspunsuri.  Nu se poate feri la nesfarsit  fara sa cada in ridicol.  Exemplele sunt nenumarate.

O greva media nu e o solutie. E cel mult disimulare in cautarea unei solidaritati  inexistente.  E putin important daca statul respecta sau nu institutiile de media.  Intre cele doua parti trebuie sa existe o distanta sanitara, cu cat mai mare cu atat mai bine. Mai important e respectul publicului. Or asta dispare pe zi ce trece.  Jurnalismul chirugical, rece impune respect.  In presa, militantismul  si chemarile la solidaritate anti-taxe sunt semne de slabiciune.

–